În perioada 15 septembrie – 25 octombrie 2022, în cadrul Centrului de Formare Continuă al Arhiepiscopiei Iașilor a avut loc primul curs de formare autorizat „Consilier în domeniul adicțiilor”, reprezentând o premieră absolută în piața asistenței sociale și consilierii de tip profesionist din România. Cursul a fost alcătuit și predat de părintele inspector Iulian Negru, o persoană cu peste 20 de ani vechime în acest domeniu.
O voi spune direct: cursul a reprezentat o adevărată desfătare, atât din punct de vedere profesional și intelectual, cât și duhovnicesc. Modul în care a fost gândit cursul, metodologia și forma de predare au fost unele cu adevărat harismatice și inspirate, cei 15 cursanți dobândind pe lângă informații și metode de consiliere, ocazia unei introspecții profunde și a unei veritabile întăriri duhovnicești. A fost primul curs – sau printre foarte puținele – la care eu însumi am participat, la sfârșitul căruia cursanților le-a părut rău că acesta se termină.
Am putut vedea, atât în mine, cât și în toți ceilalți, pe lângă acumularea prețioaselor informații și a metodelor de consiliere că acest curs, prin alcătuirea lui și metoda de predare, a produs în noi o transformare duhovnicească și de viziune. De altfel, părintele Iulian Negru a subliniat frecvent ideea că terapeutul, fie el cleric sau mirean, trebuie să fie tot timpul într-un proces viu de recuperare și vindecare continuă din păcat, tot timpul în recunoștință și legătură reală (nu prefăcută sau simulată) cu Dumnezeu. „Doctore, vindecă-te pe tine însuți” (Lc. 4, 23), „ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric” (Lc. 11, 35), „de aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă” (Cor. 10, 12) – aceste cuvinte sfinte au reverberat adânc inclusiv în inimile celor mai puțin obișnuiți cu citirea Scripturii și cu atât mai mult în suflete cursanților practicanți ai credinței.
În concret, s-au predat și s-au elucidat mai multe concepte, precum dependența, sindromul de dezobișnuire (sevrajul), tipurile de dependențe (alcool, droguri) – inclusiv cele comportamentale, precum dependența digitală, sexuală sau jocurile de noroc, co-dependența și gestionarea acestora: prin prevenție, recuperare și prevenirea recăderii. Desigur că un accent deosebit a fost pus pe conceptul și metodele de consiliere – atât individuale, cât și de grup – cu particularitățile fiecăruia. Inima acestui program de consiliere și cadrul de desfășurare a recuperării dependentului este reprezentat de modelul „Minnesota” (cei 12 pași ai Alcoolicilor Anonimi din America), un program în sine spiritual, dar mult înduhovnicit de părintele formator Iulian Negru, dar fără a-i modifica sau submina esența.
Un factor inedit și determinant al cursului l-au reprezentat mărturiile cutremurătoare ale dependenților în recuperare. În funcție de modulul la care ne aflam, aceștia și-au deschis sufletele pe rând: un dependent de alcool, un dependent de sex și pornografie, un dependent de droguri, un dependent de jocuri de noroc, dar și o persoană ce suferă co-dependență – toți în recuperare (adică în abstinență lucrătoare) de cel puțin doi ani. Aceste mărturisiri au zguduit din temelii ideile preconcepute pe care cursanții le aveau despre dependență și despre dependenți. Cu toții am realizat că aceasta este o patimă, o boală – care începe ca păcat, dar se termină într-o boală cronică, progresivă și (care poate fi) fatală. Dependența – odată dobândită – nu are vindecare, ea poate fi cel mult tratată, într-un proces continuu de rugăciune, consiliere și abstinență. Singurul leac al dependenței: abstinența! Dar – așa cum am învățat în curs, abstinența senină – închinată tot timpul și în fiecare clipă lui Dumnezeu. Programul, la prima vedere poate părea simplu: nu beau (nu consum) astăzi primul pahar de alcool (drog). Puțini sunt cei care cunosc zbuciumul unui dependent, lupta sa, dar și eroismul celui aflat în recuperare. Și mai puțini sunt, poate, cei care știu că la nivel mondial gradul de recuperare a dependențelor oscilează între 2 și 6 %.
Toți cursanții au rămas impresionați de cât de nobilă și grea poate fi această lucrare a consilierii în domeniul adicțiilor, dar și câte satisfacții profesionale și sufletești unice și nebănuite poate aduce. Dar, cel mai mult, cu toții am constatat cu uimire cât de mult sunt nedreptățiți acești oameni, frații noștri căzuți în dependență; cu toții am realizat că boala judecării, marginalizării și osândirii e cu mult mai grea și gravă decât dependența lor – aceasta cu atât mai mult cu cât am văzut seninătatea, smerenia, dragostea, bucuria duhovnicească și apropierea de Hristos a celor care cu dârzenie au pornit pe drumul tămăduirii. Atitudinea de scârbă și judecată față de dependent, de cele mai multe ori, decompensează și abate pacientul din drumul său către recuperare și chiar din drumul către Dumnezeu, de aceea considerăm că această atitudine este extrem de periculoasă, reprezentând în fapt o abdicare de la valorile hristice, o abandonare a menirii creștinului în lume, aceea de tămăduitor al acesteia întru Duhul Sfânt.
Acesta este și motivul pentru care, pe tot parcursul cursului, rând pe rând, fiecare din cei șapte preoți cursanți adeseori exclama cu uimire: „Părinte Iulian, cu adevărat că vameșii și desfrânatele vor merge înaintea noastră în Împărăția lui Dumnezeu!”
Momente cu adevărat puternice au fost acelea în care și noi, cursanții, în lumina celor învățate la curs și având drept model curajul, credința și asumarea mărturisitorilor din dependență, am ales să ne deschidem și să mărturisim adevăruri ascunse, dependențe pe care nu le realizam sau nu acceptam că le-am dobândit – un motiv în plus spre a crede în eficiența metodelor de consiliere propuse în cursul pe care părintele Iulian Negru l-a alcătuit.
Un alt punct forte a cursului a fost partea practica (în cadrul căreia s-au desfășurat și mărturiile dependenților în recuperare). Astfel, toți cei cincisprezece participanți la curs am avut ocazia, prin mijlocirea părintelui Iulian Negru și a prezbiterei Antoneta Negru, să participăm la Zilele Institutului de Psihiatrie „Socola” din Iași, la întâlniri ale grupurilor de suport AA (Alcoolicii anonimi), JA (Jucătorii de noroc anonimi), DSA (Dependenții de sex anonimi), dar și la lecții de prevenție în școli și licee,
Toate acestea ne-au ajutat să înțelegem mai bine conceptele predate în curs – aș putea spune că practic ne-au ajutat să le trăim, încurajându-ne să lucrăm cu omul cu o maximă responsabilitate, empatie și profesionalism, respectându-l pe Dumnezeu întru fiecare: „întrucât ați făcut unuia dintr-aceşti frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Mt. 25, 40).
De la primul și până la ultimul modul al cursului am avut puternica senzație că tot ceea ce ni se predă a existat dintru început în Biserica primilor creștini, acolo unde comuniunea era reală și deplină și Hristos viu în fiecare și întru toți deodată, fiecare parohie fiind în fapt un imens și desăvârșit grup de suport! Iar astăzi, din pricina patimilor și delăsării noastre, a dragostei noastre creștine care proporțional cu trecerea timpului s-a răcit, ortopraxia tot diluându-se, a fost nevoie – precum pe vremea vechilor farisei – ca unii din afară să ne „tragă de mânecă”, aducându-ne aminte adevăruri creștine vii, de mult uitate și de mult timp nelucrate. (Bineînțeles că acest lucru nu știrbește cu nimic Biserica cea Una a lui Hristos – Ortodoxia, ci cu atât mai mult adeverește lucrarea necontenită a lui Dumnezeu, care nicicând nu ne lasă în întuneric).
Într-un cuvânt: nimic nu a fost făcut doar „ca să fie făcut”, nu a existat limbaj de lemn, totul a fost interactiv, îmbibat cu rugăciune, provocator – dar în Hristos, și – cel mai important – cursul a lucrat (în primul rând) și pentru noi, așa cum sperăm că va lucra și pentru viitorii noștri beneficiari.
Andrei-Nicolae Mihai
Asistent social - Teologie, Consilier în domeniul adicțiilor și
dependent în recuperare
