În urmă cu aproximativ o lună am fost contactat telefonic pentru a-mi se propune să particip la cursurile de Formare Tineri Preoți de la Miclăușeni. Știam de aceste cursuri din anul în care am fost hirotonit și de la alți părinți colegi, dar nu trăisem pe pielea mea niciuna din experiențele împărtășite în cadrul său. Acestea s-au desfășurat în perioada 1-12 iulie, la Centrul Cultural-Social „Sf. Ilie” de la Miclăușeni, de către Arhiepiscopia Iașilor prin Centrul de Formare Continuă.
Cu mila Domnului, am renunțat la „prețiosul” timp al activităților cotidiene legate de școală și familie și m-am alăturat colegilor preoți, veniți din diferite protopopiate ale Arhiepiscopiei Iașilor.
Din momentul în care am ajuns, am fost primiți cu multă căldură de Părintele Hrisostom și de Părintele Lucian, care ne-au prezentat programul pentru săptămâna ce urma. Si cum este firesc ca orice lucru să înceapă cu o rugăciune, programul nostru s-a deschis în dimineața zilei de luni, prin participarea la Sfânta Liturghie, unde au slujit părinții rânduiți.
Cursul a început prin activități de cunoaștere, acestea evidențiind trăiri și experiențe ale fiecăruia dintre noi, reușind să ne apropie unii de alții puțin câte puțin. Așa am reușit să-i descopăr pe ceilalți - cunoscând durerea fiecăruia, nu mai îndrăznești să judeci după aspectele exterioare. Și cum Dumnezeu știe inima și gândul fiecăruia, Părintele Hrisostom a întărit acestea zicând: „noi nu știm unul de celălalt”.
În tot ce a urmat ziua aceea și în următoarele, am descoperit unde mă aflu ca persoană, ce trebuie să fac în relația cu ceilalți (familie, credincioși, tineri, oameni cu diferite nevoi), care sunt problemele cu care se confruntă un preot de țară și în ce mod le-am putea rezolva, dar și informații foarte utile legate de administrația parohială.
Am avut bucuria de a ne îmbogăți sufletește din cursurile ținute de Pr. vicar Marian Timofte, Pr. prof. Constantin Necula, Pr. Iulian Negru, PS Ignatie Trif, Pr. Hrisostom Rădășanu, Maica Siluana, Maica Sofronia, Pr. Diac. Nicolae Hulpoi, Pr. insp. Bogdan Racu, Pr. cons. Claudiu Constantin Gheorghiasa și echipa Pro Vita. Perioada de formare nu a fost doar teoretică, ci și de rugăciune și de relaxare, întrucât am luat parte la un pelerinaj la Mănăstirea Pângărați unde am slujit cu toții, apoi la Mănăstirile Bistrița și Horaița. Bucuria noastră a fost că la această activitate au participat și doamnele preotese.
Ideile împărtășite au fost foarte multe, însă unele mi-au rămas adânc întipărite în minte și în inimă. Referitor la viața pe care trebuie să o ducă preotul am aflat că: „primul lucru de recăpătat în preoție este sinceritatea” și „dacă eu nu mă pot schimba pe mine, ce mă face să cred că aș putea schimba pe alții?” (Pr. C. Necula), sau „preotul care nu lucrează permanent la procesul propriei vindecări, nu poate sluji la vindecarea altora”(Pr. I. Negru).
În ce privește relația preotului cu cei din familie, aceasta este deosebit de importantă. „Calitatea slujirii de preot ține de relația cu familia” spunea Pr. Marian Timofte, iar „Liturghia trebuie luată acasă, la soție și copii” ne amintea Pr. Necula.
Unul dintre oamenii care ne-a rămas la suflet este PS Ignatie al Hușilor. După ce am săvârșit împreună Sfânta Liturghie într-un duh de liniște și comuniune, primind din mâinile Preasfinției Sale Sfântul Trup și Sfântul Sânge ale Domnului nostru Iisus Hristos, ni s-a dăruit prin experiența și trăirea sa. Am descoperit în persoana sa un părinte, un duhovnic, un izvor de învățătură, dar mai ales un prieten căruia te poți deschide cu ușurință și care te ascultă. Îmi răsună în minte o vorbă de duh rostită de Preasfinția Sa: „Când spui Pace tuturor!, să te întrebi: Doamne, eu am pacea?”, vorbă la care mă gândesc zilnic de atunci.
Acum, ca preot, simt nevoia să-mi fac analiza propriei persoane. Cu ajutorul maicii Siluana și a maicii Sofronia, am realizat o introspecție sinceră și detaliată, în urma căreia am descoperit părțile vulnerabile din mine, am constatat că trecutul trebuie iertat, că e nevoie de rugăciune pentru a ne împăca și cu cei vii, dar și cu cei adormiți, față de care am realizat mai târziu că am greșit.
Pe parte practică, am învățat de la pr. Bogdan Racu prin intermediul unui atelier foarte atractiv cum alcătuim o cateheză. Lucrul în echipă cu ceilalți colegi preoți și sfaturile părintelui ne-au ajutat să descoperim pașii conceperii acesteia. Pr. Claudiu Gheorghiasa ne-a arătat prin intermediul unui „Ghid de administrație parohială” care sunt îndatoririle administrative ale preotului paroh, ne-a prezentat documentele necesare într-o parohie și ne-a învățat cum să folosim programul de contabilitate. Foarte interesantă a fost întâlnirea cu echipa Pro Vita care ne-a dat sfaturi importante despre cum putem ajuta o femeie aflată în criză de sarcină, despre ce avem de făcut în cazul unei femei cu sindrom post-avort, dar și despre cum putem lupta pentru fiecare viață. De asemenea, am primit numeroase materiale de informare pe care le voi folosi în parohie.
M-a marcat pozitiv Atelierul de adicție al pr. Iulian Negru, care ne-a oferit soluții practice despre cum să-i ajutăm pe cei dependenți de alcool, droguri, etc. Pentru a ne arăta că orice dependență poate fi vindecată, părintele a invitat o familie care a câștigat lupta împotriva alcoolismului, în urmă cu șase ani. Membrii familiei ne-au mărturisit deschis cum era viața lor în perioada când erau dependenți, cum au reușit să lupte și cât de frumoasă și plină de sens este viața lor acum. De asemenea, părintele Iulian ne-a asigurat de tot ajutorul său în activitatea desfășurată în această direcție de noi, în parohie.
Atelierele părintelui Hrisostom Rădășanu au fost foarte captivante pentru noi toți. În primul dintre ele, ne-a oferit pașii de urmat pentru o interpretare duhovnicească a Sfintei Scripturi. Spre bucuria noastră, acel atelier nu s-a terminat după cele doua ore destinate lui, ci s-a prelungit cu mult după ora mesei, încât la ora 23, părintele încă ne tâlcuia din Apocalipsă. Aceasta întâlnire m-a emoționat și mi-a stârnit pofta de o mai buna cunoaștere a Sfintei Scripturi. Cel de-al doilea atelier, denumit Lider Slujitor s-a desfășurat în săptămâna a doua. În această sesiune, jocurile au avut un rol esențial în înțelegerea materialului prezentat.
Am simțit că toate aceste activități s-au desfășurat cu dragostea, purtarea de grijă și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan. Am simțit aceasta pe deplin în perioada șederii la Miclăușeni, întrucât aceste două săptămâni au fost pline de bucurie, de comunicare și apropiere de toți colegii preoți. În tot acest timp, cei rânduiți de IPS Sa ne-au fost mereu alături, având grijă să nu ne lipsească nimic, ne-a umplut de bucurie, m-am simțit ca și cum cel mai mare a slujit celor mici.
Pentru toată osteneala de a face din noi oameni și preoți vrednici, le suntem recunoscători.
Pr. Florin Dorobăț, Parohia „Izvorul Tămăduirii“
